Detenția școlară, interzicerea telefoanelor mobile în școli, exmatricularea, amendarea părinților copiilor indisciplinați, precum și luarea în calcul a notei la purtare în stabilirea mediei la BAC, iată o serie de măsuri propuse legislativului, pentru a fi adoptate în cadrul noii Legi a Învățământului, după ce aceasta a fost aprobată de executiv.
Ma voi referi strict la sistemul de detenție, deoarece am auzit destule comentarii deplasate, culminând cu una emisă de o doamnă psiholog, la tv. Susținea, nici mai mult, nici mai puțin, că este benefică această măsură, deoarece elevul are timp să reflecteze la faptele sale și consecințele acestora și să se gândească cum să-și schimbe atitudinea, ce are de făcut pentru îmbunătățirea comportamentului.
Serios?! Probabil doamna e psiholog la vreun azil de bătrâni nevoiți să se împace cu soarta și Dumnezeu pe ultima sută de metri. Chiar crede cineva că niște copii cu grave probleme comportamentale își vor face o autopsihanaliză ca la carte și după o oră, închiși la grămadă într-o încăpere, vor deveni îngerași? Râd cu lacrimi!
În primul rând, am spus copii cu grave probleme comportamentale, ca să-i diferențiez de cei care comit o greșeală „din copilărie”, cum se zice, din neatenție sau din cauza unui anturaj prost, de moment, dar pentru aceștia, faptul că au fost puși în fața faptelor alături de părinți, deja este o pedeapsă majoră și suficientă. Ei ințeleg, datorită educației primite, greutatea și gravitatea faptelor și vor evita să le repete, nefiind predispuși la atitudini comportamentale deviante.
Pe de alta parte, la elevii problemă există întotdeauna un factor destabilizator permanent, care îi canalizează pe o traiectorie greșită. Acesta poate fi modelul sau chiar lipsa unui model parental și/sau situațiile dificile în care este pus în mediul familial, posibil combinate cu un anturaj prost. Pe de alta parte sunt cei cu tulburări psihosomatice, care nu-i încadrează în categoria „nevoi speciale” dar nici nu se pot integra într-un mediu școlar normal, făcându-i să reacționeze deseori violent la bullying. Este, din păcate, cazul copiilor cu ADHD, de care sistemul de învățământ românesc pare incapabil să se ocupe în vreun fel. E mizeria bagată sub preș. (nu e prescurtarea de la președinte, deși are o mare legatură)
Deci, pro sau contra detenției școlare?
Câtă vreme nu există în fiecare școală un consilier de specialitate, un psiholog școlar, detenția este inutilă. Să pui la un loc cațiva elevi considerați turbulenți, alături chiar și de unul-doi care au comis o greșeală necaracteristică lor, îți garantează rețeta insuccesului. Întotdeauna cei violenți se vor impune, întotdeauna vor face ceea ce le stă în fire și întotdeauna vor considera detenția o pedeapsă, o corvoadă care va trece, și nu ora de reflecție care să-i aducă pe calea cea bună.
Să nu uităm și de supraveghetori. Cine vor fi aceștia? Mai mult ca sigur profesori, supuși la rândul lor aceluiași supliciu, pentru că în mod sigur nu e nicio plăcere să faci ore suplimentare într-o încăpere cu „elemente” neprietenoase. Dacă sunt impunători (prin violență verbală), probabil vor avea o oră în tăcere, dacă dimpotrivă, dau dovadă de vreo slăbiciune, devin victime sigure.
Concluzia este că lucrurile trebuie făcute „pas cu pas”. Trebuie asigurată mai întâi siguranța mediului școlar, cu scanere la intrare și camere de supraveghere, apoi încadrați psihologi pe posturile de consilieri școlari și abia la final putem vorbi despre detenție. Altfel, va fi urmat model pușcariilor românești, unde intri hoț de buzunare și ieși specialist în spargeri și infracțiuni cu violență. Nu degeaba i se spune „facultate”.