Asta-i a doua poveste cu vampiri pe care v-am promis-o ceva mai demult. Vampiri in halate albe.
Acum vreo doi ani, constatand nevasta-mea ca nu mai sunt tinerel, si probabil din invidie ca in urma unui control medical se alesese cu o reteta incarcata, mi-a facut o programare la cardiolog. A avut grija sa nu chiulesc si m-a dus de mana pana in fata halatului alb.
Acum ce sa zic, la prima vedere omul parea de incredere. Mi-a citit analizele, care erau bune, in parametri normali si mi-a vorbit ca un adevarat profesionist, explicandu-mi ca tensiunea si pulsul (aveam 16/11 si puls 78) trebuie tinute sub control, prescriindu-mi doua medicamente pentru care mi-a dat sentinta “pe viata”. Pe langa astea, mi-a strecurat si un diuretic, considerand ca retin apa in exces. Vizita s-a incheiat cu programare la un nou control dupa 6 luni si cu sloganul repetat de cateva ori: “trebuie sa crestem calitatea vietii, nu se poate asa”.
Nu au trecut decat 3 luni si am fost nevoit sa revin la control, pentru ca tensiunea scazuse excesiv, aveam constant 9/6 si devenisem un zombi apatic. Setul urmator de analize a relevat si o crestere a ureei in sange. Asadar mi-a schimbat medicatia si doza pentru tensiune si a mai adaugat un medicament pentru uree.
Dupa doua saptamani, telefon la cabinet: “Domn’ doctor, nu mai pot sa merg, ma dor picioarele, articulatiile, muschii, sunt paralizat dupa 100m de mers pe jos.” Programare, vizita, completarea “pumnului” zilnic cu Vitamina D, Omega 3 si inca un medicament, nici nu mai stiu pentru ce. Alte trei saptamani si o noua vizita. De data asta sa-l anunt ca am renuntat la ultimele doua medicamente. Cel pentru uree imi paraliza mersul iar celalalt, al carei specificatie avea ca efect secundar fotosensibilitate la 1/10.000 de persoane, ma gasise pe mine ala al zecemii-lea la care sa se manifeste. Stiti ce inseamna? Ca la expunerea la lumina naturala simti ca-ti arde pielea ca o iradiere puternica UV, chiar daca nu e soare.
Atunci s-a manifestat destul de urat halatul alb, sustinand ca nu pot sa renunt de capul meu si ca daca intrerup acele medicamente sa semnez ca o fac pe propria raspundere. “Cu drag” am raspuns, “macar asa imi imbunatatesc calitatea vietii”. Si vreun an asa a fost. Mi-am revenit, tensiunea era ok, nu am mai avut nici dureri de cap (ca inainte cand aveam tensiunea crescuta), in general eram multumit.
Apoi am avut prima durere de picior. Ca un cutit infipt in laba piciorului stang, care imi dadea dureri cumplite la mers. Nurofen cu lopata, compresii reci, stat acasa (a coincis cu inceputul pandemiei si intrarea in telemunca), totul a durat vreo doua saptamani. Ma rog, nu am stiut ce ar fi putut fi iar de control nici nu era vorba, eram sub asediu, in stare de urgenta.
Dupa 6 luni o alta criza, la piciorul drept de data asta. Din fericire doar vreo trei zile. A trecut si asta si am uitat. Dar nu a uitat ea de mine si dupa inca o luna, iar vreo 7-8 zile de durere. De data asta mi-am facut asa, de curiozitate, analize generale. Groaznic! Nivelul de uree in sange mult mai mare. Ba, mai mult, cand m-a sunat de la laborator sa-mi spuna ca sunt gata analizele, m-a intrebat daca sufar de gută (din cauza valorii mari de uree). Atunci am inteles de fapt ce am si ca am trecut prin cateva episoade acute, dureroase de gută. Urat suna, gută, ca o boala de prosti. Macar n-are un nume mai… elevat, de genul hiperuremie acuta dureroasa, chiar daca era numita boala regilor (ca numai ei mancau chestii nesanatoase).
Surpriza! Cauza principala de crestere a nivelului de uree o reprezinta utilizarea diureticelor. In secundar, consumul excesiv de carne rosie, alimente cu continut mare de purine (cam 3/4 din tot ce mancam in mod obisnuit), sarea, sedentarismul, obezitatea, alcoolul, prajelile, etc.
Deci stia ticalosul in halat alb ca daca opresc medicamentul ala paralizant as putea ajunge la asa ceva si nu a zis nimic. Nici nu mi-a spus sa intrerup si diureticul, nici recomandari de dieta nu mi-a facut vreodata. M-a lasat pur si simplu sa ma dau cu capul de sus, in speranta ca ma voi duce spasit la el sa-mi mai recomande o duzina de medicamente. Pana sa intru in cabinetul lui, toate analizele mi-au iesit bune mereu. Aveam doar tensiune, probabil mancam prea sarat si ma ajunsese ceva obezitate din cauza si a sedentarismului. Dupa 2 ani analizele sunt dezastruoase. Intre timp, nevasta-mea a ajuns la vreo 7-8 pastile luate de 2-3 ori/zi. Contribuie din plin la umflarea bugetului industriei farma si tot nu e ok.
Concluzia – intri in cabinetul halatului alb cu una si te alegi cu altele.
Departe de a va sfatui sa nu va duceti la un consult periodic sau sa nu urmati medicatia indicata, va dau totusi un sfat, cereti si o a doua opinie daca simtiti ca nu e in regula prescrierea unui medic. Si poate cel mai util sfat, mancati ponderat, faceti miscare, respectati orele de odihna si veti evita halatul alb! …Daca puteti.