Ziua fara ziare

Un stat fara presa este ori totalitar, ori anarhic

   Eu inclin spre prima varianta deoarece presa insasi nu s-ar disipa fara a fi “ajutata”. Ori tocmai asta se intampla in ultima perioada. Ziarele dispar de pe tarabe, lumea cumpara din ce in ce mai putin presa scrisa. Pe oricine intrebi, va spune ca e firesc, ca migreaza spre o forma electronica on-line si ca televiziunile de stiri suplinesc din plin nevoia de informare, atat ca promptitudine, cat si ca volum.

Adevarat sau fals?

    E de analizat. Partial este adevarat. Aceasta migrare e cauzata de reducerea cheltuielilor pe care le implica tiparul dar si posibilitatii de a mentine contactul permanent cu cititorii, prin actualizarea non-stop a informatiei. Dar o sa ma intrebati ce am vrut sa spun cand am afirmat ca este “ajutata” disiparea. Cine poate face asta? Ei bine nu, nu clasa politica! Nu-i putem suspecta a fi capabili de asemenea subtilitati, desi politicienii sunt principalii beneficiari. Pe de-o parte cauza este distrugerea sistematica a societatilor de difuzare a presei dar vina principala o are informatizarea, globalizarea si politicile de trust. In dorinta de a fi in ochii publicului in continuare, presa scrisa incheie colaborari cu trusturile de televiziune, pentru realizarea de emisiuni sau preluari de transmisiuni in direct, pentru a-si face reclama dar in acest fel se subordoneaza intereselor acestora. Astfel, din sute de publicatii, majoritatea (in special cele mici) independente, raman vocale in piata un numar foarte mic, toate facand politica de interese a cate unui mare trust pe langa care graviteaza deja sau la care se vor afilia in viitor. Pe o piata globala este singura abordarea care le-ar mentine iluzia de putere a presei.

Ce mai e presa pe internet?

   Pe buna dreptate ne intrebam cateodata unde putem gasi informatii corecte, impartiale? Ceea ce se numeste site de presa, poate fi la fel de bine blogul unui singur ziarist sau… “analist” si in aceeasi masura, un oarecare cu mintea limpede si agerime in obtinerea informatiilor, isi poate transforma blogul intr-un real si serios site de presa. Daca suntem internauti autentici, vom gasi intotdeauna surse valabile si corecte de informare dar masa mare a utilizatorilor, care oricum reprezinta un procentaj mic din consumatorii de presa scrisa din anii trecuti, sunt derutati de abundenta site-urilor si blogurilor sau neinformati in ceea ce priveste autenticitatea si continuitatea unor publicatii din care au ramas doar brandurile. Un ziar la care am fost abonati ani de zile, cu rubrici predictibile si autori in care aveam incredere, poate fi reprezentat acum doar de o singura persoana din vechea redactie, care a preluat brandul, l-a dus pe net si lucreaza, in cel mai fericit caz, cu colaboratori platiti pe articol si cu paparazzi. Poate cei mai seriosi jurnalisti din vechea garda au propriul lor blog sau site. De unde sa stim? Astfel, dintr-un ziar apar mai multe site-uri, fiecare cu opinia lui si genul sau de informare. Din sutele de ziare s-au nascut mii de site-uri si bloguri. Si toate amestecate intr-o avalansa de reclame, bannere si newslettere care ne inunda paginile si casutele de e-mail. Nimic nu mai e ce pare. Primesti mesaje de la site-uri gen “comunicate de presa” si te trezesti citind fantasmagorii senzationale menite sa atraga cititorii prin titluri, articole publicitare facute la comanda sau descoperi o evidenta culoare politica.

Pe masura ce-ti dai seama ca ai fost indus in eroare, iti pierzi si increderea in genul acesta de presa online. Dar raul a fost facut si e pe cale sa se extinda si sa devina ireversibil. Presa scrisa dispare de pe tarabe. Si atunci, ramane sa selectam ce putem. Il dam pe Cristoiu si fantomele lui la o parte din toata mizeria si ne multumim cu putinul ramas, cu ceea ce pare a fi mai bun din tot ce e senzational si fals. Cam la fel cu perioada manelizarii – daca peste tot cantau manele, treptat incepuseram sa le alegem pe cele pe care le puteam accepta, insa cu timpul, fara sa ne dam seama, standardele au coborat tot mai jos si ne-am trezit intr-o tara de manelisti. Oare va exista si in cazul presei o reactie de rejectie, de nevoie de curatire din partea societatii, asa cum s-a intamplat cu manelele? Ma tem ca este imposibil si subliniez cu tarie ca in Romania presa, pentru a fi puternica si serioasa, pentru a fi garantul unei societati democratice sanatoase, are nevoie de finantare de la stat, asa cum s-a intamplat pana acum. Prin alocare de publictate sau chiar directa, asa cum au si partidele parlamentare.
   Ma gandesc cu groaza la ziua cand nu vor mai fi ziare pe tarabe, cand vom fi renuntat la presa traditionala. Ziua aceea va marca inceputul controlului total al populatiei. Ramane de vazut cine va fi la butoane.

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *