pana pe autostrada

Gonind ca sarpele pe autostrada

by florentin
15.5K views

Conduc de 36 de ani si am facut scoala de mecanica auto si soferi profesionisti in armata (asta-i o aventura pe care trebuie sa v-o povestesc separat) dar cu asa ceva nu m-am confruntat pana acum.

Zilele trecute mi-am dus familia pe litoral. Eu sunt doar “taximetrist” de obicei, deoarece aglomeratia si soarele plajei imi creeaza o stare de disconfort total si in loc sa ma intorc relaxat, ma deprima cumplit, asa ca nu raman decat pana a doua zi, apoi revin sa-i iau la plecare. Asadar, intram pe A2 pe la ora 10, dupa ce inhalam profund mirosul de basini puturoase din zona Glina. In treacat fie spus, ma amuz de cate ori trec pe acolo, la gandul ca fiecare pasager din miile de masini ce tranziteaza zona, are cel putin un moment de jena, crezand ca cineva de langa el nu s-a mai putut abtine sau ca ar putea fi considerat el vinovat de otravirea atmosferei.

Autostrada ne intampina libera, cu vreme frumoasa si cu cei 37 km de traverse de beton ciuruit pana dincolo de Fundulea. De acolo, e aproape placut sa te gandesti la vacanta care incepe. Dupa iesirea catre Lehliu Gara, masina incepe sa serpuiasca usor. M-am gandit la un vant lateral ceva mai nabadaios dar tufele de pe margine nu indicau asa ceva, in ciuda cerului care se intunecase a ploaie. Serpuiala se accentueaza si deja trebuie sa reduc viteza si sa controlez volanul ca un timonier. Nu am mai patit pana acum asa ceva si iau in considerare ce poate fi mai rau – directia, slabirea buloanelor unei roti care deja fuleaza… O masina incetineste paralel cu noi si pe buzele doamnei din dreapta descifrez clar expresia “PANA!”, degetul aratator indicand roata din spate. Inclin capul intr-o plecaciune recunoscatoare si trag pe banda de urgenta, rasufland oarecum usurat – doar pana. Roata nu e total dezumflata si asta ma nedumireste dar incerc sa remediez fara sa pun roata de rezerva. Bag o portie de spray din acela pentru reparatii urgente si mai compensez presiunea din compresor. In fine, totul pare in regula si plecam, dar nu parcurg mai mult de 1km si un zgomot ca de elicopter care survoleaza din ce in ce mai aproape, ma avertizeaza ca brusc rulez pe janta. De aici incepe calvarul.

DSCF0019

Roata de rezerva e unica solutie dar pentru asta trebuie descarcat tot portbagajul. In masina sunt doua femei si doi copii de 12 ani, care pe jumatate panicati, pe jumatate incantati de aventura, pun mana si golesc masina pe marginea soselei. Scot roata de rezerva si ma gandesc cu groaza ca nu cumva suruburile sa fie prea stranse si sa nu le pot desface cu parghia micuta a levierului din dotare. Alte scule nu am inafara de cric si cablurile de alimentare. Totusi, suruburile cedeaza unul dupa altul si respir usurat. Doar o singura respiratie insa, pentru ca pana la a doua, am constatat ca nu pot scoate roata. Era intepenita. Efectuez manevrele clasice – loviri laterale din spate, mers inainte si inapoi serpuit… nimic. Calata total. Sun la un service din Lehliu, constient ca nu mai am ce face. Ma vait ca sunt cu copiii in masina si reusesc sa impresionez un inginer, care-mi promite ca vine. Vine insa si ploaia, asa ca incarcam din nou bagajele sa nu se ude. Las si cricul in jos ca sa urce damele si cei mici. Ma uit in fata si in spate, la cate 100m distanta, alte doua masini asteapta depanarea. Zona cu ghinion, imi zic. Pentru ei ghinion mai mare, deoarece se pare ca au probleme serioase si vin platformele sa-i ridice. Ma gandesc cu mila la cat o sa-i coste, mi se spusese ca 500 lei/40km.

Dupa vreo jumatate de ora vin mecanicii cu un baros si din cateva lovituri scot roata monteaza rezerva, ma taxeaza cu 150 lei si pleaca. Simplu… daca sti cum si ai cu ce. Ploaia s-a oprit deja si descarcam din nou bagajele ca sa bag roata in locasul de la fundul portbagajului. Apoi sus iarasi bagajele. Gata! Ne suim increzatori, cheia in contact si… Credeati ca am scapat? Cu radioul mergand, plafonierele aprinse tot timpul stationarii si un telefon la incarcat, bateria era pe duca. Nici vorba sa mai porneasca. Ma scarpin in scafarlie si emit variantele: “fetelor, ori descarcam din nou bagajele ca sa scot cablurile electrice, sa oprim o masina si sa ne rugam sa ne dea curent, ori o impingeti putin sa porneasca.” Raspuns ferm si unanim: “Impingem!” Norocul lor ca a pornit imediat.

Iata concluziile, din care sper sa invatati si voi ceva:

  • Cand masina serpuieste , cel mai probabil aveti pana pe spate.
  • Cat timp depanati o problema, nu lasati consumatorii electrici in functiune.
  • Curatati periodic cu o perie de sarma oxidul si rugina care se formeaza pe butuc si pe interiorul jantei (in special pe cele din aliaj), pentru a evita intepenirea.
  • Vizitati statiunea Jupiter, e mai linistita, decenta (ca preturi) si bine intretinuta.

2016-07-04 11.37.19

Ar putea să-ți mai placă

1 comentariu

serban July 12, 2016 - 2:33 pm

Am varsta de 73 de ani si conduc din anul 1963 am facut nenumarate pene de cauciuccsingur fara ajutorul nimanui dar acum ma ia groaza daca am sa am o pana de cauciuc am o scoda Fabia dar sa stiti ca nici cricul nu l am pus pe ea niciodata cred ca daca am pana de cauciuc acolo raman

Raspuns

Lasa un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More