De ce a avut succes Diaconescu?!

Se pare ca, in ciuda limitei maxime de 30 de zile, campania electorala incepe de fapt cu vreo doi ani inainte de alegerile locale sau parlamentare, adica de pe la jumatatea mandatului. Opozitia devine din ce in ce mai nervoasa, nu mai e timp de desfaceri si refaceri de aliante. Tradarile se inmultesc ca transferurile la fotbal, pe bani multi si posturi caldute. In febra pozitionarii cat mai avansate in ochii electoratului, numit dupa caz cetateni, gloata, sindicalisti, huligani, protestatari, golani, manifestanti, tigani, derbedei violenti sau eroi ai nova agora, toata clasa politica, de la stanga la dreapta si retur, uita total de spectatori, de cei carora le cer votul. Sau ii ignora cu dispret si indiferenta, pe principiul ca tot pe ei ii vor alege, ca pe altii… de unde?!

Ne aflam insa in fata unei schimbari majore a realitatii, o schimbare de natura sa zguduie din temelii tot esicherul asta circumstantial de cumetrii mai mult sau mai putin politice, un adevarat cataclism socio-politic.

Venit din banca de jurnalist cu aparenta umila, apare catalitic la scena deschisa in plina lumina a reflectoarelor politicii, Dan Diaconescu. Culmea! El, caruia regimul Nastase i-a inchis odata televiziunea, el pe care regimul Basescu (sau piticu’, parerile sunt impartite) l-a bagat la racoare in catuse, tocmai el are tupeul asta? Nu s-a potolit, nu a inteles sa-si vada de treaba lui? Ei uite ca nu! E oltean si-l cheama si cu “escu” in coada. Are har si menire. Are ambitie si va mai spun ceva, pentru ca il cunosc indeaproape de 12 ani. Este unul din cei mai inteligenti oameni pe care i-am intalnit dar nu asta este trasatura lui definitorie, ci bunatatea si starea de liniste si speranta pe care ti-o da o simpla conversatie cu el. De-a lungul celor 11 ani de cand si-a cladit OTV-ul, i-au calcat pragul sute de mii de amarati, oameni disperati ajunsi la marginea prapastiei existentei, venind catre el cu ultima speranta de a gasi ajutor si chiar daca nu a putut intotdeauna sa-i sprijine efectiv, nu l-am auzit niciodata sa spuna nu cuiva sau sa refuze pe cineva. Cel mult, cu o evidenta jena ca problemele il depasesc, apela la un reporter sa initieze o ancheta sociala dar de ascultat i-a ascultat pe toti si i-a intarit in credinta ca ceva se va schimba in bine si pentru ei. Am vrut neaparat sa fac un portret spiritual al lui Dan Diaconescu, pentru a fi bine inteles ce m-a atras si m-a atasat de acest Om. Si stiu ca toata obida, suferinta si umilintele celor pe care i-a intalnit zi de zi, stranse laolalta, l-au determinat sa spuna: DEAJUNS! Acest popor trebuie sa-si recapete demnitatea, trebuie repus in drepturi, trebuie reasezat acolo unde l-a plasat istoria, acolo unde si-a cladit singur destinul milenar. Sunt formulari romantate, sintetizate jurnalistic dar in spatele lor se ascund mii de ore de consultari cu oameni luminati din diverse domenii de activitate care i-au calcat pragul, zile, saptamani si luni intregi de intrebari, de framantari, de indoieli, de sperante si de munca, enorm de multa munca. Iata cum s-a conturat si a luat nastere Partidul Poporului. Puterea redata celor multi dar nu in modul sangeros in care au facut-o comunistii, cu pistolul la ceafa, ci din contra, intr-o avalansa de aderari, din elan popular. Sovaitori la inceput, intimidati de asocierea cu imagine Elodiei, din ce in ce mai determinati apoi, culminand cu elite ale intelectualitatii, nesfiindu-se intr-un final sa se autodenunte ca si ei s-au uitat la serialul incriminat, la farsele lui Fatu sau la pamfletele televizate in joia lui Vadim. Impreuna formeaza acum o mare familie bazata pe cea mai sanatoasa legatura, aceea a unui ideal comun, lipsita de interesele meschine ale vanatorii de functii si pozitii, pentru ca nimeni din acest partid nu are in spate anatema veleitatiilor sau pervertirii politice. Este cea mai mare structura tehnocrata din Romania, este ceea ce tarii ii lipseste cel mai mult, un motor care sa o repuna in miscare.

In timp ce locomotiva Dan Diaconescu trage cu degajare la deal o garnitura impovarata de durere, promitand sa-i dea avant, restul clasei politice practica o samba penibila, jalnica, fiind prea putin preocupata de fenomenul de masa PPDD. Se multumeste sa-l ignore si sa-l asocieze din cand in cand cu tomberonul lui Tolea, cu Elodia sau cu garsoniera. Asa cred ei ca-l ridiculizeaza pe Diaconescu. Bieti naivi, tara s-a trezit si-i judeca cu asprimea votului. Adica de ce e ridicol ca se uita la OTV? Ce e atat de penibil? Cu ce sunt emisiunile de acolo mai jalnice decat stirile de la ora 5 de la ProTv? Cu ce sunt mai violente decat cadavrele mutilate si toate nenorocirile pamantului promovate la absolut toate posturile de stiri cu o obstinatie apocaliptica? In paranteza fie spus, azi nu am avut ce vedea la aceste posturi decat stirile cu copilul decapitat de mama in Brasov si eleva batuta de invatatoare pana i-a scos dintii iar in ultimele trei zile am invatat pe de rost structura clubului sarit in aer de la gaze.

Cu ce sunt mai breze emisiuni ca Tradati in dragoste, Mireasa pentru fiul meu sau Capatos (ca sa nu reamintesc de manelizarea si telenovelizarea Romaniei facuta de A1 Si ProTv) decat serialele lui DD? As spune chiar din contra. Mijloacele tehnice de care dispuneau celelalte televiziuni si audienta largita, au facut ca ele sa fie vehicule de persuasiune sau pe romaneste de indobitocire de zeci de ori mai puternice ca OTV.

Motivat de proiectul social pornit, Dan si-a schimbat insa abordarea mediatica. In ultimul timp s-a aplecat aproape total asupra problemelor sociale, asupra rezolvarilor necesare, cautand solutii, identificand oameni capabili sa le faca viabile. Sunt atat de simple incat par incredibile si tocmai de aceea usor de ridiculizat. Se discuta zilnic si se aduc probe de catre toata presa, despre sume uriase, cu prea multe zerouri ca sa le mentionam, care se risipesc in buzunare anonime sau dimpotriva, arogant de vizibile si mereu aceleasi. Daca s-ar aduna toate si s-ar imparti la numarul votantilor, sunt convins ca cei 20.000 euro ai lui DD ar parea niste maruntis. Crede cineva ca doar atat s-a furat in anii astia de alternanta la putere a acelorasi mafioti? Ha!

Si atunci ce e asa incredibil in programul PPDD? Faptul ca se poate pune o taxa unica? Desigur ca nu, cum nici celelalte puncte nu sunt imposibile, daca vrei sa le privesti si sa le intelegi cu intelepciune, nu cu sarcasm sau obstinatie elodiana.

Puterea… de ce le zicem oare asa?… au dovedit doar ca nu difera cu nimic de ceea ce au fost ieri sau de ceea ce vor fi maine daca vor mai avea ocazia. De fapt cu ceva difera, sunt tot mai aroganti, fura tot mai fatis, cu o frenezie care nu mai are limite. Nu le simtiti mana in buzunare? Imposibil sa spuneti nu atunci cand dati cu masina in gropi, cand se scumpeste benzina si factura la intretinere, cand vedeti cu ce viteza se schimba bordurile, cand cumparati manuale pentru copii sau cand se anunta inca o perioada de austeritate. Si atunci? Va mai vine sa radeti de Dan Diaconescu? Cine e ridicol? Pe toata scena asta, penibili sunt doar unii colegi din presa care il ataca dar motivatia lor e usor de inteles. E doar de invidie pentru reusita unui confrate de breasla.